Ne trezim intr-o poveste spusa de altii. Ne trezim deja cu reguli bine stabilite si cerinte de a fi cei mai buni, mai performanti si cei mai destepti.

Eu am tot incercat sa fiu la linie, sa fiu buna si mai buna si tot asa, dar la fiecare pas catre reusita, pe care in sufletul meu de copil o simteam, primeam cate un repros pentru ca nu ma aliniam … nu eram la fel sau mai buna CA…
Simteam tot timpul ca nu e ceva in regula si ca asta nu e povestea mea, mai ales povestea din care eu voiam sa fac parte.

M-am aliniat, si aliniata ramaneam daca nu imi dadeam voie sa vad dincolo de zidul de protectie pe care mi-l creasem, daca nu ma uitam dincolo de regulile puse de ceilalti si de mine. 
Cand am realizat ca nu este realitatea mea si ca eu singura imi pot scrie propria poveste, cand am realizat ca nu vreau sa merg intr-un sir si ca speranta de copil ma poate salva…atunci iti dai seama ca ai nevoie de foarte mult curaj si incredere in tine, in intuitia ta. Toate astea pentru a iesi din linie, pentru a te cunoste cu adevarat, pentru a-ti urma intuitia si pentru a fi pur si simplu cum esti tu si nu cum vor altii.

Dar, si mereu vor fi sute de DAAAR…. Ce vor spune ceilalti? Ce vor spune parintii care ma stiau cumva, dar nu eram eu acela? Ce vor spune colegii si prietenii? Oare vor ramane acolo langa mine? dar daca si daca si daca si daca….mai bine NU! Mai bine raman eu nefericit ca sa nu fiu aruncat din sistemul asta nesuferit…mai bine tac si ignor nefericirea mea, ca sa raman in rand si sa fiu acceptat….

Oare de ce altii isi indeplinesc visele?
Cand ma voi bucura de viata?
De ce avem relatii disfunctionale?

Totul este atat de simplu…Fii si atat!

Un like si o imbratisare