Îmi place să călătoresc și când eram mica credeam că vreau să descopăr oameni, culturi sau locuri. Mi-am dat seama, cu timpul, că nu vreau să descopăr numai oameni și locuri, ci dorință de a călători vine din curiozitatea de a mă descoperi pe mine, de a mă oglindi în obiceiuri care mă provoacă, în a îmi împinge limite fizice și psihice, în a învăța ce are lumea mare de oferit.

În weekned-ul 19-20 octombrie am urcat pe munte, chiar dacă merg adesea, am fost pentru prima data cu un grup organizat. Un grup divers de 48 de persoane, cu vârste, interese, condiție fizică diferite.

Aceasta călătorie a mai fost un pas din călătoria către mine, care a reușit să mă scoată din bula mea cotidiana și m-a ajutat să mă recalibrez la relația cu corpul meu, mintea și relațiile cu oamenii din jur. 

 Efortul fizic este o metodă prin care îmi limpezesc mintea, mai ales dacă este făcut în natură departe de zgomotul orașului sau notificările telefonului. 

Tura pe munte a fost împărțită în: prima zi am urcat la Cabana Malaiesti, un traseu destul de ușor, dar care a durat 7 ore. A doua zi am mers constat 12 ore, pe o difereta mare de nivel Cabana Malaiesti (1720m) – Cabana Omu (2507m) – Bușteni (875m)

E mult de munca să iți dai seama care este limita mentală și care este limita fizica. De multe ori, la efort susținut minte vrea să te păcălească pentru a-și pastra resursele, dar corpul încă mai poate. 

Cred că este foarte diferit de la persoană la persoană dar acest tip de călătorie mă ajuta foarte mult să mă cunosc, să fiu în același pas cu procesul și evoluția mea. 

Oamenii care merg pe munte sunt oameni frumoși, de la care învăț mereu foarte multe, dar este greu să mulțumești pe toată lumea dintr-un grup de 48 de persoana cu o variație de vârstă de la 18 ani la 55 ani, și tocmai aceasta diversitate m-a ajutat să observ și să îmi reamintesc:

– că un strop de răbdare și acceptare face oamenii foarte frumoși împreună

– să împart din puținul pe care îl am și îl car în spate;

– să cer ajutorul pentru că nu sunt cea mai puterincă și le pot eu pe toate;

– să mă bucur de natură și din perspectivele altora, care văd alte fațete ale ei;

– să ofer ajutor când este nevoie de el;

– să dorm într-o cameră cu alte 10 persoane cu tabieturi diferite;

– să las procesul să se întâmple natural pentru că fiecare este responsabil de el și de experiență lui;

– că suntem foarte diferiți și asta este foarte interesant

Muntele iți arata cum să fii sus și jos inacelasi timp, daca îl lași.

Tu în ce fel călătorești către tine?

Un like si o imbratisare